Mă fascinează tot ceea ce este rar, puţin cunoscut şi mai ales tot ceea ce îmi răvăşeşte simţurile intens. De la parfumerie de nişă până la gastronomie (cele mai exotice şi necunoscute mâncăruri şi condimente), unii spun că am devenit obsedată, dar mă bucur că ei mă văd aşa, prefer sa fiu „obsedată"!

De la faptul că pentru mine vacanţa perfectă este undeva pe o plajă relativ mică din Dahab, unde beduinii băştinaşi se plimbă cu cămilele printre cafenelele cu turişti sau într-un palat transformat în hotel, undeva în Marrakesh, până la faptul că n-aş mânca în mai mult de două restaurante din Bucureşti (preferatul meu fiind Escargot) şi nu mi-aş cumpăra mâncarea decât dintr-un singur loc care se cheamă Băcănia Veche. Şi ar mai fi şi altele, dar astăzi vreau să scriu despre bucuria de a fi fost prezentă la o iniţiere despre un „diamant" rar, care se găseşte şi în România. Un împătimit al delicateselor rare, Mihai Ovidiu Enea, este unul dintre puţinii oameni pe care i-am întâlnit şi care şi-a dus fascinaţia până la capăt, înfiinţând împreună cu câţiva colegi o asociaţie românească de lucruri rare - cum le spun eu - Asociaţia profesională a trufarilor din România.

DIAMANTELE

Aflasem sâmbăta trecută că Mihai urma să ţină o demonstraţie, un fel de workshop despre pasiunea sa, dar nu mi-am imaginat că voi avea privilegiul (pentru că am întârziat puţin) să aflu şi mai multe decât ceilalţi, profitând puţin, recunosc, de Mihai. L-am ţinut peste program şi l-am rugat să-mi răspundă la toate întrebările (multe şi ciudate, poate) şi a fost mai mult decât bucurie, un extaz să văd şi să aflu tot ce îmi doream despre trufe. „Diamantele pădurilor", cele mai scumpe şi rare delicatese naturale, consumate cu atâta rafinament şi nobleţe încă din Antichitate, aceste ciuperci subterane au viaţa lor secretă, pe care oamenii nu o vor descoperi, probabil, nicioda