Pentru fiecare dintre noi, vine la un moment dat clipa introspectiilor mature, cand cu totii cantarim lucrurile si tragem linie ca sa vedem cu ce ne alegem. O nevoie a mintii si a sufetului deopotriva, care trebuie satisfacuta imediat si cu argumente solide. De ce stau lucrurile asa si nu altfel si de ce suntem legati de acele lucruri si nu de altele?
Ultimii ani petrecuti alaturi de echipa favorita s-au dovedit a fi amari si deci, greu de acceptat. M-am luptat cu mine, cu rabufnirile justificate pe care le-am avut si mi-a fost dificil sa merg mai departe. Totusi, gloria de altadata mi-a dat energia sa trec peste unele lucruri, sa incerc sa le primesc cu mai mare toleranta si sa-mi construiesc un optimism anormal, irational si fragil. Multumesc tuturor celor care au realizat acele rezultate pe care nu le vom uita niciodata si care au facut din Steaua echipa mea iubita! Datorita voua si unor imprejurari dictate de destin am ajuns sa-mi pese de toate aceste lucruri si sa ma intereseze viitorul lor.
2003 - prezent, era Becali - evul mediu fotbalistic
D-le Becali, ai venit din proximitatea echipei, te-ai instalat la conducere si ai preluat fraiele. Te lauzi in continuare cu performantele din 2006 si ti-ai faurit din acestea un scut impotriva tuturor celor care au ceva curat pentru aceasta echipa. Ai facut din munca lui Olaraiu si a celor de dinaintea lui, propria izbanda, propria onoare si aroganta cu care te hranesti pana in zilele noastre. Ai devenit cel mai mare devorator de jucatori si antrenori, si chiar daca uneori lasi impresia ca altii pot decide, din umbra, astepti nerabdator sa reapari in lumina reflectoarelor si sa tai in carne vie, sa aduci schimbarea necesara si sa iei totul de la capat. Cinic, esti papusarul ce-si manevreaza dupa plac marionetele intr-un spectacol exceptional cu sala goala.
Ai reusit sa acoperi sub colbul egoce
