Datele recente sugereaza ca situatia de pe piata muncii din SUA si din alte economii avansate nu se amelioreaza. In SUA, rata somajului, aflata acum la 9,5%, este pe cale sa depaseasca 10% pana la toamna. Va ajunge la un maximum de 11% candva in 2010 si va ramane la un nivel de peste 10% pentru o lunga perioada de timp. Rata somajului va trece de 10% si in majoritatea celorlalte economii avansate.
Luate ca atare, cifrele care exprima pierderea locurilor de munca, chiar atat de negative cum sunt, tot nu reusesc sa reflecte pe deplin slabiciunea de pe pietele muncii. Daca includem in statistica persoanele angajate cu norma partiala si lucratorii descurajati care au parasit – de pilda – forta americana de munca, rata somajului ajunge deja la 16,5%. In majoritatea tarilor, stimulentele monetare si fiscale nu au avut efect asupra pierderii locurilor de munca. Ca atare, venitul total din munca – adica numarul de locuri de munca inmultit cu numarul de ore lucrate inmultit cu salariul mediu pe ora – a scazut dramatic.
Mai mult, un numar mare de angajatori, incercand sa reduca efectele recesiunii si sa incetineasca ritmul concedierilor, le solicita acum lucratorilor sa accepte reduceri de salarii si norme de munca. British Airways, de exemplu, a cerut personalului sa lucreze o luna intreaga fara salariu. De aceea, impactul cumulat al recesiunii asupra veniturilor din munca este mult mai dur, pentru ca insumeaza reducerile de locuri de munca, de timp de lucru si de salarii.
O contractie accentuata a numarului de locuri de munca si a veniturilor din munca are consecinte negative multiple, atat in economie, cat si pe pietele financiare. Mai intai, scaderea veniturilor implica o scadere a consumului in gospodarii, lovite deja de o masiva pierdere de avere (din cauza prabusirii valorii actiunilor si activelor imobiliare) si o crestere abrupta a indatorar
