Vestea bună - mai ales pentru o anumită parte a (com)patrioţilor noştri - este că România nu s-a mcdonaldizat. Vestea proastă este că asta nu ne ajută la nimic. Editura comunicare.ro a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy" a publicat cartea Mcdonaldizarea societăţii de George Ritzer (profesor la Departamentul de Sociologie al Universităţii Maryland): un eseu scris limpede, cu multe date şi exemple concrete, adresat unui public mai larg, nu doar specialiştilor. Punctul de plecare îl constituie teoria raţionalizării a lui Max Weber. George Ritzer defineşte mcdonaldizarea ca "procesul prin care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în societatea americană, precum şi în restul lumii". Iar aceste principii sînt, în viziunea lui, patru: eficientizarea, calculabilitatea, previzibilitatea şi controlul prin tehnologii non-umane. Spre deosebire de Max Weber, care considera că modelul raţionalităţii societăţilor moderne a fost birocraţia, George Ritzer vede în restaurantul fast-food paradigma "noii" raţionalităţi. Aceasta pentru că restaurantele fast-food au introdus "traseele prestabilite" în servirea clienţilor, iar acest tip de consum s-a extins apoi şi în alte domenii: de la supermarketurile fără casiere, în care clienţii îşi scanează singuri etichetele produselor cumpărate şi apoi plătesc cu cartea de credit pînă la ghişeele electronice ale băncilor unde poţi, pas cu pas, ghidat de informaţiile de pe display, să-ţi plăteşti facturile. Comportamentele de consum se uniformizează, ritmurile se accelerează, relaţiile vînzător-client se codifică (autorul dă exemplul instrucţiunilor foarte amănunţite pe care le primesc vînzătorii despre cum trebuie să vorbească cu clienţii, cît şi cînd să le zîmbească etc.), porţiile de mîncare sînt identice şi produse pe bandă. Nu numai angajaţii fac - după principiul be