The Guys, o piesă despre pompierii căzuţi la datorie pe 11 septembrie 2001, scrisă de Anne Nelson imediat după atacul asupra Turnurilor Gemene, a avut o nouă premieră la New York, pe 13 septembrie, anul acesta, după ce, iniţial, fusese pusă în scenă cu Sigourney Weaver şi Bill Murray. E cea mai recentă dintr-o lungă serie de texte şi producţii de teatru, americane şi europene, avînd drept temă prăbuşirea World Trade Center. Unul dintre materialele critice importante în studierea modului în care teatrul a reflectat cel mai tragic eveniment al Americii contemporane, scris de Bruce Weber pentru ediţia de vineri a New York Times (în martie 2003), inventariază titluri de ordinul zecilor şi compară luările de atitudine ale artiştilor cu cele din perioada războiului din Vietnam şi a scandalului Watergate. Direcţiile de abordare sînt, altminteri, similare: pe de o parte, retorica individului (poveştile unor experienţe personale, ale supravieţuitorilor din Turnuri, ale salvatorilor lor, istorii posteveniment despre emigranţi de origine arabă etc.), pe de alta, retorica politicului (texte interesate mai degrabă de contextul geopolitic şi de momentele de după atentatul terorist – invaziile din Afganistan şi Irak) –, în prima categorie intrînd inclusiv piese antimitizante ca The Mercy Seat de Neil LaBute (montată în România la Teatrul Act, regia Vlad Massaci; eroul scapă, ca prin minune, de dezastru, căci trăieşte o aventură adulterină, şi vede în această „minune“ şansa de a lua viaţa de la capăt), iar în cea de-a doua, texte precum Homebody/Kabul de Tony Kushner sau Stuff Happens de (britanicul) David Hare. De altminteri, o caracteristică a reflecţiei artistice asupra lui „9/11“ e aspectul ei globalizat – nu doar autorii din Statele Unite ori anglo-saxoni, în general, ci şi, de pildă, cei francezi s-au simţit solidari cu poporul american, vezi cazul veteranului Michel Vi