12 decembrie 2004. Învingând candidatul PSD-PUR, Adrian Năstase, cu 51,23%, Traian Băsescu devine preşedinte al României. Scrutinul parlamentar, desfăşurat cu două săptămâni în urmă, la 28 noiembrie 2004, a dat următoarea structură a Parlamentului: PSD-PUR, 36,61% la Camera Deputaţilor şi 37,13% la Senat. Alianţa D.A. (PNL-PD), 31,33% la Camera Deputaţilor, 31,77% la Senat; PRM, 12,92%, Camera Deputaţilor, 13,63%, Senat; UDMR, 6,17% Camera Deputaţilor, 6,23% Senat.
Cifrele ne indică posibilitatea unui guvern format în jurul PSD-PUR, câştigător al majorităţii relative. Şi, cu toate acestea, guvernul se formează în jurul Alianţei D.A., avându-l ca premier pe Călin Popescu Tăriceanu. Faptul a fost posibil prin decizia UDMR de la 18 decembrie 2004 de a intra în guvern alături de PD+PNL. Ulterior, la 23 decembrie 2004, noii coaliţii i se alătură PUR.
6 decembrie 2009. Învingînd pe candidatul PSD+PC, Mircea Geoană, cu 50,33%, Traian Băsescu obţine un al doilea mandat de preşedinte. Structura Parlamentului, format după alegerile de la 30 noiembrie 2008, e următoarea: PD-L, 34,43% la Camera Deputaţilor, 37,23% la Senat; PSD+PC, 34,13%, la Camera Deputaţilor, 35,47% la Senat; PNL 19,46%, Camera Deputaţilor, 20,44%, Senat; UDMR, 6,51%, Camera Deputaţilor, 6,60%, Senat. Guvernul se formează în jurul PD-L, avându-l ca premier pe Emil Boc. Faptul e posibil prin decizia UDMR de a intra la guvernare alături de PD-L.
O simplă privire aruncată asupra celor două momente ne arată că:
1) În ambele cazuri, formarea guvernului a avut loc în limitele stricte ale Constituţiei unei republici semiprezidenţiale. Preşedintele a desemnat un premier de la o anumită formaţiune. Guvernul s-a format prin jocul alianţelor din Parlament.
2) Şi în 2004 şi în 2009, UDMR e cea care a înclinat balanţa.
3) Şi în 2004 şi în 2009, numărul de parl