Păstrat în expoziţia „Tezaur Istoric" a Muzeului Naţional de Istorie a României, Tezaurul de la Pietroasa face parte dintr-o categorie specială de vestigii ale trecutului care, în egală măsură, atrag atenţia savanţilor şi fascinează imaginaţia profanilor.

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur", a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m). Numele popular sub care este cunoscut Tezaurul de la Pietroasa, „Cloşca cu pui", a fost inspirat de formele stilizate - de păsări - avute de fibule. Astfel, fibula mare ar fi fost „cloşca" iar celelalte patru fibule, două mijlocii şi două mai mici - dintre care una s-a pierdut imediat după descoperire - ar fi fost „puii".

Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.

Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare, o cană (oenochoe), o pateră cu decor în relief şi o statuetă în centru, un colan cu inscripţie şi un colan simplu, iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecagonal. Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripţie, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, probabil pereche cu cea mai mică dintre cele păstrate, şi două perechi de brăţări încrustate cu pietre.

Obiectele din care este compus Tezaurul de la Pietroasa se pot împărţi în două mari categorii: vase şi podoabe. Aşa cum sugerează atât textele antice, cât şi imaginile păstrate ale Antichităţii, vesela de metal reprezenta un accesoriu indispensabil al meselor festive, din aceeaşi categorie alegându-se şi vasele din patrimoniul templelor. Devenind părtaşe la comuniunea banchetului