Daca incepem sa constientizam responsabilitatea pe care o avem ceas de ceas in miinile noastre: viata umana, poate avem puterea si resursele de a schimba acest "sistem", in loc sa ne complacem in a-l acuza! Profesia de medic te lanseaza in provocarea de a primi in miinile proprii viata umana, de la primele batai ale inimii si pina la ultima suflare. Si aceasta provocare se adreseaza indiferent de specialitate sau de locul de munca: e medicul fata in fata cu viata umana. Nu stiu cit de constienti sintem de acest lucru in fiecare moment in care ne exercitam profesia, avind in vedere tendinta de a gasi scuza blamind sistemul. Sigur ca avem nesansa de a profesa intr-un sistem sarac, care de cele mai multe ori "cirpeste" viata umana, dar sa nu uitam ca in acest sistem sintem si noi inclusi: medici, asistente medicale, infirmiere, manageri sau ministri. Momentul in care am ales de buna voie sa facem parte din sistem este cel in care am acceptat provocarea de a primi in miinile noastre viata umana, jurind, e drept, formal, dar cu incarcatura spirituala ce caracterizeaza o profesie nobila si o fiinta nobila, ca o vom apara si o vom proteja. Iar daca de acest lucru vom fi perfect constienti in fiecare moment al exercitarii profesiei, vom intelege de ce are importanta si modul in care ducem o targa cu un pacient, si modul in care ii recoltam probele de laborator, si modul in care ii expunem un diagnostic si modalitatile de tratament, si ceea ce intreprindem efectiv... Citi pacienti nu au fost pur si simplu "uitati" pe o targa sau transportati precum "sacii de cartofi", manipulati in mod brutal, cu vene sparte, si asa mai departe... Oare tot sistemul e de vina? Pentru bebelusii de la Maternitatea Giulesti arsi pe pielea scalpului cu o substanta coroziva (si aduc in discutie acest caz pentru ca este cel mai recent) tot sistemul este de vina? In astfel de cazuri avem dreptul sa a