A fost vocalist al trupei Yes. A cintat o perioada cu Vangelis, cu Mike Oldfield si cu John Paul Jones. Are o discografie impresionanta si o cariera de peste 40 de ani. A venit pentru a doua oara in Romania, de data aceasta cu un proiect solo, in cadrul unui turneu european.

M-am gindit sa incepem discutind despre pictura, in ciuda faptului ca sinteti cunoscut mai ales ca muzician. Am inteles ca ati scris unele cintece, inspirat fiind de tablourile pe care le-ati realizat.

Jon Anderson - Am lucrat foarte multe tablouri, cel putin in ultimii cinci ani. Am o locuinta mai retrasa, care imi permite sa lucrez linistit in timpul liber. In general, sint pasionat de tot ce tine de vizual, poate tot in aceeasi masura in care sint pasionat de muzica. Show-urile mele se bazeaza si pe impactul vizual. Intr-unul dintre turneele mele („Tour Of The Universe“ - n.r.

) am utilizat un ecran gigantic, verde, pe care erau proiectate imagini video care veneau intr-o imbinare perfecta cu ceea ce publicul putea sa auda.

Spre deosebire de spectacolele in care ati evoluat alaturi de colegii din Yes, de data aceasta sinteti singur pe scena.

Jon Anderson - Este un pic ciudat, pentru ca stiu ca toti ochii sint atintiti asupra mea si ca fiecare gest imi este urmarit. Cind cintam cu Yes, ma ajutau si colegii, aveam o trupa „in spate“, imi era mult mai usor. Acum trebuie sa fiu atent, sa ma concentrez si sa nu gresesc.

Asta inseamna ca sinteti un timid?

Jon Anderson - As putea spune ca da, pina la urma. Adica nu sint atit de timid incit sa ma fisticesc pe scena, in schimb nu cred ca sint nici foarte sociabil. Adica daca ies in oras, intr-un bar, nu sint genul de om care sa vorbeasca, stau destul de retras. Nu ma incinta neaparat statutul asta de vedeta si nici nu vreau sa ies in evidenta pe unde merg.

Pove