Pe 13 ianuarie a avut loc la Bologna premiera spectacolului De Sade (a sad story) de Dick McCaw şi Silviu Purcărete, în regia si scenografia lui Silviu Purcărete, o coproducţie Nuova Scena - Arena del Sole - Teatro Stabilo di Bologna şi Théâtre de l'Union - Centrul Dramatic Naţional de la Limoges (al cărui director este, din ianuarie 1996, Silviu Purcărete). În acest proiect subintitulat "cultura latină a Europei" au fost angrenaţi şi trei actori români: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc şi Ilie Gheorghe. Ştiam de ceva vreme despre acest gînd al lui Purcărete legat de marchizul de Sade, ştiam că a muncit mult la documentare împreună cu scenaristul englez Dick McCaw, ca a strîns mult material, că l-a ordonat şi re-ordonat, găsind mereu altă idee-pilon de care se lăsa sedus o vreme. Şansa mea a fost ca la aproape o lună de la premieră, mai exact pe 21 februarie, să văd spectacolul la Praga, care este, ca şi Bologna, declarat oraş cultural al Europei 2000. Nu pot decît să-i mulţumesc îndatorat, şi pe această cale, minunatei mele prietene care a făcut din visul meu o realizare pragheză.

Colegii noştri critici de teatru de pe alte meleaguri circulă, firesc, şi sînt prezenţi la spectacole importante, pot urmări traseul internaţional al unui regizor, actor, scenograf care-i interesează, pot compara şi evalua în cunoştinţă de cauză, fiind la zi cu tot ce se întîmplă. Teatrul nu trăieşte în frontierele unei civilizaţii. O reprezintă, dar nu este sufocat de graniţele ei. Circulă, intră în dialog spiritual cu marea familie căreia îi aparţine. Din cauza umilitoarelor forme sub care sînt plătiţi criticii de teatru români, posibilitatea de a vedea, de a te informa şi circulînd, şi fiind la faţa locului, nu doar citind despre, este redusă aproape la zero. România în raport cu Europa sau cu întreaga planetă devine o provincie, iar reacţiile noastre, şi ele, se transformă