În iunie 1941, peste trei milioane de soldaţi germani bine echipaţi au invadat Uniunea Sovietică. Scopul declarat al lui Hitler a fost acela de a extermina o populaţie de suboameni – untermensch şi de a beneficia de imensul potenţial agricol şi industrial oferit de teritoriile Rusiei Sovietice.

Începutul operaţiunii

Operaţiunea a reprezentat una dintre cele mai rapide din istorie: până la jumătatea primei zile de luptă, aproximativ un sfert din aviaţia sovietică – peste 1200 de avioane – fusese distrusă, multe din ele fiind încă aliniate la sol.

Operaţiunea Barbarossa, numită după un legendar împărat german din secolul al XII-lea, a început în zorii zilei de 22 iunie 1941. Peste trei milioane de soldaţi germani au pătruns în Rusia Sovietică pe un front de 1600 de kilometri. Panzerele germane au fost vârful de lance al acestui atac în faţa unei defensive total nepregătite, folosind tactica încercuirii pentru a soca liderii sovietici: sute de mii de soldaţi ruşi se vor preda fără luptă, conştienţi de inutilitatea luptei. În timpul războiului rece, sovieticii au considerat acest atac ca fiind unul surpriză, în ciuda faptului că au existat în permanenţă semnale în acest sens: pregătirile germane începute cu câteva luni înainte, semnalele de alarmă trase de Lavrenti Beria şi Richard Sorge.

Stalin nu avea iluzii cu privire la o posibilă conciliere între nazism şi comunism şi nici nu credea că-l va convinge pe Hitler să renunţe la expansiunea în est. Totuşi, a încercat să-i direcţioneze eforturile spre vestul Europei prin pactul semnat în august 1939 – Ribbentrop-Molotov. Aceasta acţiune spectaculoasă, care i-a adus şi titlul de Omul anului şi apariţia pe coperta revistei Time s-a întors ca un bumerang împotriva sa atunci când Wehrmachtul a zdrobit în două săptămâni armata franceză. Deşi Marea Britanie încă rezista, Hitler avea posibilitatea de