Luna mai, luna florilor şi, mai ales, a primilor nuferi e, în Delta Dunării, cea mai frumoasă perioadă a anului. Natura se deschide şi-l întâmpină pe călător cu verdele sălciilor şi cu păsările gureşe care încep să se împerecheze, scoţând sunete de o inegalabilă muzicalitate. Luna mai e frumoasă în Deltă, chiar dacă pescarii nu sunt foarte mulţumiţi, căci n-au voie, până în iunie, să prindă decât puţine specii de peşte.

Ca o abatere de la regula castei bărbaţilor-pescari, la Tulcea ne-a fost dat să cunoaştem o... pescăriţă. Anastasia Moise a pescuit prima dată în copilărie, alături de tatăl său, care era şi neîntrecut vânător. De la el a învăţat cum se leagă cârligele, unde se aruncă momeala... Acum, în fiecare sâmbătă şi duminică, e pe lacul Câşliţa, pe malul căruia şi-a ridicat şi o pensiune agroturistică.

"Am fost «băiatul tatii», pentru că tata şi-a dorit băiat" - ne spune Anastasia. Mereu am mers cu el în barcă, m-a învăţat să înot... De la el am învăţat să fac mâncăruri din peşte, borşul, în special. El a învăţat-o şi pe mama, care era moldoveancă şi n-avea nici o treabă cu peştele. Când eram cu tata în baltă şi stăteam două-trei nopţi la vânătoare, făceam borşul acolo, la cujbă. Nu aveam farfurii, tacâmuri, ci două linguri de lemn şi două castroane de tablă. Tata scotea peştele pe stuf, iar ciorba o mâncam în castroane".

Ciorbă de peşte "ca-n Deltă"

Cândva, apa din Dunăre era mai curată. "Era atât de limpede, încât mergeam în botul bărcii şi vedeam peştele cum fuge", ne spune Anastasia. Mitul ciorbei de peşte cu apă din Dunăre s-a stins, o dată cu siderurgia, cu "atomica"... Ciorba rămâne, însă, la fel de bună ca în trecut, chiar şi cu apă din puţ, dacă se respectă câteva secrete. Bunăoară, fierea de la ştiucă albeşte ciorba şi-i dă un gust aparte; dacă n-avem, putem drege zeama, la sfârşit, cu un gălbenuş de ou. Cio