Contracandidatul lui Honorius Prigoana este Cristian Preda. Nu in Colegiul I din Bucuresti, ci in spatiul dezbaterii publice din Romania. Tirziu, dupa precedentul EBA, in PDL se aud, totusi, voci critice. E drept, intr-un alt cadru, dupa cistigarea alegerilor. Daca EBA ar fi fost blocata in partid sa candideze pentru Parlamentul European, Honorius nu ar fi existat si nici altii ca el nu ar fi avut, in PDL, aceasta dorinta manifesta, sugestiv descrisa de tatal impricinatului drept „scurgere de bale". Odata precedentul creat de fiica presedintelui, se vor ivi multi care sa-l largeasca incit sa incapa fiecare beizadea cu bani. Cind survine aceasta dezbatere? In situatia in care PDL are presedintia, primul-ministru, ministerele cheie, majoritatea parlamentara, puternice avanposturi in administratia locala, serviciile secrete etc. si nimic nu pare sa-l ameninte din exterior. Cu alte cuvinte, PDL se afla in pozitia privilegiata sa isi permita o opozitie din interior. E de mirare, totusi, ca atitea grupuri, aripi, fractiuni, personalitati ale societatii civile au convietuit impreuna, desi ii despart foarte multe. Tocmai aceasta tolerare a figurilor intelectuale ori a fostelor voci ale societatii civile, inca credibile, precum a Monicai Macovei, poate diferentia acest partid de restul. Un discurs anti-oligarhi, asa il numeste Cristian Preda, din interiorul partidului, nu ar putea fi auzit in PSD. Cu atit mai mult in PNL, din pacate. Critica lui Preda - „desemnarea lui Prigoana jr. drept candidat este semnul unei tendinte clare de oligarhizare a PDL. Iar daca e cineva care crede ca oligarhii nostri sint mai buni decit oligarhii lor, acela se insala" - il plaseaza in postura de adevarat contra-candidat. Nu in insignifiantul colegiu din Bucuresti, ci in spatiul dezbaterii publice din Romania, legat de ceea ce pare a fi cancerul sistemului politic - principiile de selectie si ca