Pentru cei care cred ca lucrurile nu se schimba in Romania si batem pasul pe loc, o veste buna: noi ne schimbam. Poate prea incet, e drept, insa incepem sa invatam ca trebuie sa ne pese. Si daca ne pasa, lucrurile se intampla. Cred ca vedem pentru prima oara mobilizarea adevarata a societatii civile, astia adevaratii, neorganizati, care simt nevoia sa faca ceva pe gratis pentru societatea in care traiesc, in timpul liber, dincolo de interesul lor imediat, ci pentru ca lucrurile nu mai pot continua asa.
Presiunea opiniei publice a schimbat trei ministri intr-o saptamana (Alistar, Dumitrescu, Mang); a blocat numirea unui secretar de stat avocat de penali (Serban Nicolae, avocatul lui Voicu ala micu’ cu reteaua); a schimbat un sef de institutie publica pus special pentru a interveni in justitie si a fortat revocarea actului emis de acesta (Grajdan); sau a facut sa se renegocieze de vreo doua luni incoace contractele cu baietii destepti in energie si sa-i faca sa se teama sa mai semneze unul nou (cel cu Mittal din primavara). Evident ca se intampla si multe alte nenorociri, de la presiunile (sub toate guvernarile) asupra TVR, presiuni pe justitie, Chereches cu rromii la Baia Mare, votul uninominal sustinut intai de PDL si acum de USL si care formeaza super-majoritati imposibil de schimbat la alegerile viitoare, declaratii cu privire la intentia de a nu-l pune pe Morar procuror general, asaltul asupra legii educatiei. Dar acolo unde presiunea publica e mare, politicienii sunt fortati sa asculte de cetateni. Lectia ultimelor saptamani (mai ales) e aceasta: daca ne pasa si protestam, ei nu pot face chiar orice, iar lumea a inceput sa inteleaga asta si iese si face scandal la fiecare numire dubioasa si fiecare propunere inacceptabila.
Cred insa ca cea mai spectaculoasa mobilizare publica e ce se intampla acum la Bucuresti. Avem un candidat independent, Nicusor Dan
