Partidele convoaca, de regula, congrese extraordinare pentru a transa conflicte si a oferi legitimitate conducerii. Din primul punct de vedere, recent incheiatul congres al PNL era considerat de multi mai degraba un noneveniment. Prin plecarea echipei de contestatari coagulati in jurul tripletei Stolojan-Stoica-Flutur si iminenta aparitie a PLD, conflictul se externalizase si marea desfasurare de forte la care am asistat pierdea din start orice miza reala. E drept, doar pana la un punct, pentru ca batalia pentru noul Birou Politic Central a produs totusi cateva surprize notabile si a modificat raporturile de forte din interiorul partidului. O prima concluzie este aceea ca, desi Calin Popescu Tariceanu a fost reconfirmat fara emotii si fara dubii in functia de presedinte, premierul s-ar putea sa nu fie prea multumit de felul in care arata rezultatele finale. Dar dincolo de aceste aspecte, care merita cu siguranta o discutie mai detaliata dupa alegerile din congres, liberalii raman cu o lista de lideri in mare parte inodori si incolori, fara nici un fel de tractiune electorala, si cu o lista de intrebari ramase fara raspuns. Ca si in cazul celorlalte formatiuni politice, bucataria interna de partid a produs tipul previzibil de delegati care a votat sau nu cu cineva, fara a urmari alte criterii decat harta de aliante interjudetene stabilita in urma negocierilor dintre liderii de filiale. Acesta e mecanismul care proiecteaza in pozitii de inalta demnitate in stat oameni mediocri, de genul lui Teodor Atanasiu, spre consternarea celor de pe margine, care nu sunt familiarizati cu astfel de jocuri de culise. Cum era de asteptat, retorica anti-PLD a fost la loc de cinste. Chiar s-a exagerat din acest punct de vedere, semn ca liderii liberali sunt in realitate ingrijorati, desi nu contenesc sa eticheteze drept "grupuscul" echipa care s-a alaturat initiativei lansate de tandemu