Mircea Dinut, profesor, scriitor, publicist dar si un neobosit critic literar, a incetat din viata la inceputul acestei saptamini si va fi condus astazi pe ultimul drum „Domnule Culiţă I. Uşurelu, cultura vrânceană nu se limitează la cele 5-6 „persoane”, cum v-aţi exprimat, pe care le-am anatemizat şi culpabilizat pentru impostură. Multe altele au beneficiat de un altfel de tratament, pe deplin meritat! De am greşit sau nu, asta rămâne de văzut! Rolul criticii de întâmpinare este să atragă atenţia asupra cărţilor de valoare şi să-i descurajeze pe neaveniţi, nu să stabilească ierarhii pentru o sută de ani! Cu atât mai puţin să satisfacă orgoliul unuia sau altuia! Şi restul e… tăcere!”, declara criticul literar Mircea Dinutz, într-un interviu acordat scriitorului Culiţă Unşurelu, directorul revistei Salonul Literar, pentru cartea sa "Scriitori contemporani vranceni, în interviuri".
Î: Mi-a plăcut mult o frază scrisă de renumita scriitoare M. Yourcenar: „Suferim şi simţim plăcere, suntem părtaşi la poveste, uităm, trădăm, sacrificăm fără milă sau ne lăsăm sacrificaţi”… Cât de aici s-ar potrivi unui critic literar, fie din Focşani, fie din Bucureşti?!
M. DINUTZ: Nu cred că minunatul citat de mai sus (rod al numeroaselor Dvstră lecturi cu creionul în mână, n-am nicio îndoială!) are o legătură directă cu actul critic, cel puţin eu nu mă prea regăsesc în textul Margueritei Yourcenar, aşa că nu văd ce aş putea răspunde! Fără plăcere nu se poate face nimic durabil, iar, dacă e vorba de sacrificii, nu cred că trebuie să umbli cu mănuşi în faţa nonvalorilor şi, în mod sigur, actul critic de respingere nu se poate contabiliza la „sacrificii”. Cunoscând înalta apreciere de care mă bucur din partea Dvstră, m-aş fi aşteptat să continuaţi citatul din „Povestirile orientale”: Se întâmplă să ajungem să-i vrăjim pe alţii cu ceea ce creăm. Sau asta… e doar în poveste?! @