Foarte mulţi m-au întrebat de ce s-ar duce în Belize. Poate pentru că are plaje albe, fine şi mare azurie. Poate pentru că „Blue Hole” este unul dintre cele mai spectaculoase locuri de diving din lume. Poate pentru că insuliţele din largul coastei sunt locuri extrem de relaxante fără a fi pretenţioase şi fiţoase. Poate pentru că ritmul vieţii se desfăşoară încet-încet că în reluările de la golurile Ligii Campionilor.

Sau poate pentru că aveţi prea mulţi bani de „curăţat” şi vreţi să vă deschideţi o firmă într-o cutie poştala ca să nu va mai bată la cap niciun ANAF.

Belize este o mică anomalie pe harta Americii Centrale. Este singurul stat din zona unde limba engleză este limba oficială într-o mare hispanica. Această anomalie provine din ambiţia englezilor de a apuca şi ei o limbă de pământ în America Centrală, aşa că deşi Cristofor Columb bântuise şi el prin zonă, zona a fost colonizată de englezi pe şest în 1638 care veniseră să exploateze pădurile din Belize. Evident, că printre tăietorii de lemne şi-au făcut loc şi celebrii piraţi britanici care atacau galioane spaniole pline cu aur în drum spre metropolă. A continuat un vals cu autorităţile spaniole, englezii ba erau expulzaţi, ba reveneau, ce e cert, cam spre sfârşitul secolului XVIII perfidul Albion şi-a procurat o nouă colonie. Autorităţile coloniale spaniole nu au recunoscut această anexare, iar situaţia persistă până în ziua de azi – Guatemala revendică că întreg teritoriul Belizelor ca parte a teritoriului naţional.

Auzisem multe despre Belize City înainte de a ajunge în micuţa republică, dar nu ştiam că de fapt nu este capitala ţării. Capitala se numeşte Belmopan, numără doar 8000 de locuitori şi a fost proclamată capitală în 1961 în urma distrugătorului uragan Hattie care a făcut praf Belize City, iar autorităţile s-au gândit să se mute undeva mai în interiorul teritoriului. Am ajuns în