Scriitoarea Ioana Pârvulescu descrie, în noul roman „Viitorul începe luni“, şi atmosfera din ziarul „ Adevĕrul“, condus de Constantin Mille, în 1898, pe atunci o gazetă rivală cu "Universul", "socialistă şi teribil de antimonarhistă".
După ce a publicat „Viaţa începe vineri“, scriitoarea Ioana Pârvulescu, a lansat, în această toamnă, la târgul de carte Gaudeamus, volumul „Viitorul începe luni“, al doilea roman din proiectul unei trilogii. Personajele sunt prinse în noi întâmplări: politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Scriitoarea descrie în noul roman, „Viitorul începe luni“, şi atmosfera din ziarul „ Adevĕrul“, condus de Constantin Mille, în 1898.
„Adevărul“: Primul dumneavoastră roman, „Viaţa începe vineri“, se petrece în numai 13 zile, iar al doilea, „Viitorul începe luni“, într-o singură săptămână. Scurtarea timpului are legătură cu titlul, e viitorul mai rapid?
Ioana Pârvulescu: Desigur. Azi toată lumea se plânge de lipsă de timp şi de accelerarea vieţii. Ar trebui, cred, să se dea amendă, ca la circulaţie, dacă trăieşti cu viteză prea mare, dacă depăşeşti viteza bună de trăit. Kundera a pledat de mult pentru domolirea ritmului, în „Încetineala (La lenteur). Ce-i drept, când vezi azi filme de aventuri de acum nu mai mult de 20-30 de ani, care tinerilor de atunci li se păreau desfăşurate la viteza maximă, ţi se par destul de domoale. În romanele mele există un amestec de ritmuri, de viteze în care trăiesc chiar eu: sunt în genere contra cronometru, dar am şi zile în care mă smulg din timp şi mă ascund în lentoare şi lene. Călătoria în viitor cere iuţeală, cea în trecut domolire…
Ce rol au ziarele „Adevĕrul“ şi „Universul“?
Sunt esenţiale, amândouă, sunt cele două voci publice care comentează – iar uneori exagerează sau deformează – evenimentele.