Michael Moore, Prostia omului alb,
Editura Idea Design &Print,
Colectia 451º F, Cluj, 2005
Pe Michael Moore il cunosc majoritatea cinefililor – e tipul acela trasnit care prin 2004 a conceput scenariul si regia pentru Fahrenheit 9/11, cunoscut si pentru scandalul ce i-a urmat peliculei cu pricina. Moore, insa, nu s-a multumit cu atit: scriitor la origine, el este si autorul unei carti care ar fi putut completa (sau chiar „suplini“) filmul – Prostia omului alb.
Prostia omului alb este o tragedie. Nu stiu cit de mult si-ar merita numele de proza aceasta scriere – poate pentru ca se vrea, literalmente, un eseu (chiar in sensul de „incercare“ pe care il are cuvintul „eseu“) –, dar stiu ca ironia lui Moore seamana izbitor de mult cu rubricile din Academia Catavencu („Bula demnitarului“ si textele anexe…), deci ar putea fi o tentativa de „moralizare“ a unuia si altuia.
In stil jurnalistic, Moore imbina ironia si cinismul cu seriozitatea, in zeci de pagini, unde, cel mai adesea George W. Bush, dar citeodata si alti mari lideri politici de azi sint evaluati. Aceasta evaluare prezinta gafe ale lui Bush jr., completate de intrebari si solutii date de Moore la aceste „bule“. Cartea devine un manifest politic aproximativ (ar putea fi eseu, poate chiar un memoriu) – Moore nu il simpatizeaza deloc pe Bush, dar reuseste sa-l transforme intr-un personaj chiar simpatic –, un fel de copil-problema, care face numai prostii si apoi se ascunde.
Cartea devine intii un diagnostic al Americii contemporane, apoi al majoritatii statelor care au intrat in contact (in)direct cu America (bombardate de americani). Astfel, ocupindu-se de problemele actuale, cum ar fi criza din Irak, incalzirea globala, pedeapsa cu moartea, problemele persoanelor de culoare etc., autorul arunca o privire in Palestina, adresindu-i o scrisoare presedintelui Arafat in
