Totul era pregatit sa lase impresia unui om demn, care a avut naivitatea sa creada in nepotul sau, o hahalera. Miine e o zi decisiva pentru viitorul sau, pentru tot restul vietii. Trebuia sa fie odihnit, sa vorbeasca foarte coerent si sa fie scurt, la obiect, fara intortocheli inutile. In citeva fraze se putea spune toata durerea sa, tot oful sau. Dorea, de asemenea, sa fie foarte ingijit, fara pete pe cravata, cu haine calcate si camasa impecabila la guler. Totul era pregatit sa lase impresia unui om demn, care a avut naivitatea sa creada in nepotul sau, o hahalera. Cu siguranta ca primarul il va intelege si il va ajuta. Era ultima speranta ramasa, dupa ce justitia, legata la ochi, l-a lasat pe drumuri. Din pacate, somnul venea greu. Recapitula ce va spune miine si centrii nervosi suprasolicitati nu se puteau inhiba usor, ca sa permita venirea somnului. Era deja ora 11 si nici gind sa adoarma, desi se culcase inca de la ora 9. Tinea ochii inchisi, se foia si o usoara transpiratie rece il alunga si mai mult pe mosul Ene. Pe la orele doua dimineata somnul inca nu venise si abia pe la ora patru a atipit putin, asa, intre vis si realitate. Parea totusi destul de odihnit si in minte reincepe slefuirea dialogului cu primarul. - Am fost medic jumatate de secol si am alinat suferinte. Va cer, distinse domnule primar, cu disperare as spune, sa-mi alinati putin suferinta ultimilor ani din viata… Primarul este un om de cultura, nu poate ramine insensibil la durerea unui batrin medic care a facut o prostie. - Anii trec, domnule primar, si vine vremea cind nu mai interesam pe nimeni. Nu mai sintem nimic si, pe deasupra, devenim dependenti de bunavointa altora. Cuvinte mestesugite erau alese cu grija si idei de tipul "sic transit gloria mundi" erau inlantuite logic si convigator. In timp ce se imbraca mecanic, in capul doctorului se perindau discursuri minunate, emotionante, conv