Revizitarea site-ului ICR este, în acest momente dominate de pesimism, o ocazie de reîncărcare cu optimism contagios. O dată cu instituirea noii conduceri a ICR, totul pare să meargă spre bine în cea mai bună dintre instituţiile culturale posibile. Nimic negativ, nimic trist, nimic dubitativ în postările care inundă portalul ICR. Chiar şi la ceva vreme după numirea sa în funcţie, Andrei Marga primeşte încă felicitări de la omologii săi, iar receptarea iniţiativelor sale, în pofida unor critici maliţioase, este unanim entuziastă. O  filă nouă s-a deschis în istoria unei entităţi greu încercate în trecut de  politizare şi management defectuos. Epoca competenţei pare să fi sosit, în cele din urmă.

În acord cu deja evocata agendă în treizeci de puncte, promovarea valorilor naţionale, de pe poziţia patriotismului autentic, este în curs de desfăşurare. Pe lista de urgenţe se află, simbolic ,două dintre invenţiile  prin intermediul cărora geniul românesc a revoluţionat viaţa umanităţii- caloriferul şi zborul intergalactic.  O dată identificate aceste priorităţi româneşti, nu mai este decât un pas până la modificarea imaginii României în lume.

România  încetează să mai fie un caz problemă sau simplu exportator de avangardă ce sfidează specificul  naţional. Păşind, energic, pe urmele unei tradiţii locale ce urcă până la megalomania  ironizată de Maiorescu, cu un veac şi jumătate în urmă, ICR  reciclează temele pe care  spiritul protocronist le-a impus, în  deceniile de ceauşism.  Continuitatea de viziune  este remarcabilă- este legitim să acordăm imaginaţiei tehnologice  locale locul pe care o conspiraţie internaţională i l- a furat, în mod vinovat.

Se poate realiza o  listă de astfel de obiecte şi obsesii pe care ICR ar fi chemat să le promoveze ca noutăţi româneşti absolute.  Poate că ar fi util ca ICR, pe linia acestei campanii destinate să popularizeze