Premierul Boc a împlinit nu demult 20 de luni de când, în fruntea mai multor cabinete, administrează treburile ţării.
Dl Boc n-a prididit să invoce criza, greaua moştenire, cinismul Opoziţiei şi alte monstruoase coaliţii ce s-ar fi pus de-a curmezişul viteazului său program de scoatere a ţării din marasm. El, premierul imun la eşecuri, a pornit la drum ca un Prâslea neînfricat care avea pregătite la centura lată antidotul împotriva atacurilor dezlănţuite ale ghionoaielor. Plus puşca. Pe dl Boc nu l-am văzut niciodată îngândurat. E numai un surâs şi are soluţii pentru orice problemă. Principial, genul acesta uman cu o mimică robotizată de ins care nu vede decât certitudini, mi se pare suspect.
Două ONG-uri au dat recent publicităţii, după procesarea datelor provenind strict din surse oficiale, un inventar al primelor 20 de luni de guvernare Boc. Nu Opoziţia vrăjmaşă, nu mogulii, nu presa, nu antibăsescienii şi antipedeliştii dedaţi la otrăvite manipulări, ci indicatori ai unor instituţii publice (BNR, Institutul Naţional de Statistică, Ministerul de Finanţe) dovedesc că dl Boc nu se pricepe la guvernare. Nu i-aş face o imputare că intră în pielea cobaiului favorit al preşedintelui Băsescu, aş fi sperat însă că totuşi, după atâtea testări nereuşite, ar fi mimat măcar o palidă Opoziţie.
Aleg doar statisticele care mi se par mai sugestive pentru amplitudinea declinului guvernării Boc. În pofida pensionărilor masive şi a reducerilor din sistemul bugetar, raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi numărul mediu al salariaţilor a crescut de la 1,13 la 1,33. Din jocul cu manta sectorului public, biloiul dlui Boc a lovit în plin domeniul privat: din cele 515.300 de persoane scoase pe tuşe, circa 85% au fost angajate la firme private. Investiţiile publice (una dintre soluţiile la mintea cocoşului în ansamblul redresării economice!) au scăzut cu 28
