Inceput de august. Un August in Flacari, cum se numea serialul ala, de pe vremuri. Siiiigur-sigur! De unde flacari, ca le-a stins ploaia? Pic-pic-pic, ce mai ploua! Cel putin, la ora la care am inceput sa scriem textul de fata (ieri dimineata, pe la opt fara ceva), ne mai uitam din cind in cind pe geam si simteam un ud sentiment de solidaritate cu Bacovia. Frumoasa vreme, frumoase vremuri! E minunat cind se raceste dintr-o data si incepe ploaia. E pomana curata pentru unii dintre cei care lucreaza in turism si e jale pentru turisti, mai ales pentru aia care se afla in zilele astea la mare si la munte. Hai, la munte mai treaca-mearga, stai in cabana, te uiti pe geam la piscurile incetosate, auzi cum ploua, bei vin fiert cu cabanierul sau cu ursul gunoier si joci table ori septica, dar la mare fiecare ora ploioasa si friguroasa costa, se tarifeaza cam ca la taximetru, ca nu te mai poti aseza la terasa, sub umbrela, sa ceri o apa minerala mica la trei pahare si sa stai toata ziua privind la duduile zgribulite sau la televizorul din local. Am remarcat si noi mai demult (prin 2001, cind am fost ultima data la mare), cu prilejul unei zile ploioase pe Litoral, cita bere poate sa bea romanul de plictiseala. Acasa, de plictiseala, de ploaie si de cer plumburiu, nu poti face altceva decit sa te uiti la televizor si sa te minunezi, dupa cum urmeaza: Am vazut pe un post din familia Discovery un documentar interesant despre rechinii ucigasi, care nu tin nici un fel de regim, asadar isi pot permite din cind in cind cite un turist care practica surful sau scufundarile libere. Ne-am adus aminte involuntar de ursul de la Zarnesti si de alti ursi gunoieri care, la un moment dat, de la incalzirea globala, de la nivelul de trai, de la situatia politica, vor ajunge la rindul lor sa consume cite un localnic mai zemos. Fiind animale oarecum protejate, solutia va fi una de compromis, adica