„Dacă am da drumul la centrală, nu am mai cumpăra nici o coală de hârtie“, spune şeful de producţie Ion Ştefănescu. De patru ani, de când s-a mutat din sediul de pe A.I.Cuza, unde a stat 50 de ani, instituţia tot aşteaptă un imobil care să aibă o sală de spectacole.

Repetiţiile în frig nu-i sunt străine Oanei Stancu, actriţă a Teatrului Colibri de 10 ani. A simţit din plin ce înseamnă să te pregăteşti pentru un spectacol purtând o geacă groasă. Aşa a pus la punct premiera din noiembrie, „Mizerabilii, mon amour“. „Repetiţiile le-am început în octombrie. Era deja frig în hală, aşa că luam geaca pe mine, însă mă încălzeam şi sfârşeam prin a-mi pune la mijloc un pulovăr şi continuam. Dar, de dragul artei, accepţi şi astfel de condiţii“, spune Oana.

Oftează încă după vechiul imobil, de pe A.I. Cuza. Aşteaptă mereu sfârşitul de săptămână, când joacă la Liricul Elena Teodorini pentru copiii Craiovei şi se bucură să simtă „mirosul lemnului din scenă“.

Plecaţi din cuib, de 4 ani

Când a părăsit sediul de pe A.I. Cuza după mai bine de 50 de ani, echipa de la Colibri a ajuns în clădirea Institutului de Proiectare, iar în aprilie anul trecut, pe strada Împăratul Traian, unde este o hală şi sediul administrativ. De căldură dai doar în birouri. Centrala merge şi în hală, însă „dacă i-am da drumul, nu am mai cumpăra nicio coală de hârtie“, explică Ion Ştefănescu, şeful de producţie, precizând că teatrul are cheltuieli lunare de aproape 10.000 de lei.

În această sumă se regăseşte şi chiria de 2.000 de euro. „Plătim mai puţin decât la Proiect, dar şi aici ne lipseşte scena. Condiţiile sunt grele pentru actori. Este şi un consum de energie extraordinar. Toate spectacolele le facem în regim de deplasare. Tot încărcându-le şi descărcându-le, decorurile şi păpuşile sunt în pericol de degradare. Aşteptăm un cinematograf. Iniţial s-a vor