Mihail Sadoveanu a reuşit să acumuleze o avere impresionantă în timpul vieţii, atât datorită vânzărilor excelente de care s-au bucurat cărţile sale, cât şi a oportunismului de care a dat dovadă în momente istorice cheie. Pe de altă parte, bunul său prieten, George Topîrceanu, s-a stins de tânăr în sărăcie.

Două dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii române, Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, au avut destine situate la extreme opuse, în ciuda faptului că au activat în aceeaşi perioadă istorică şi că opera lor a fost apreciată în aceeaşi măsură ca fiind valoroasă.

Născut în 1886 în judeţul Argeş, George Topîrceanu a ajuns în Iaşi în 1911, la invitaţia lui Eugen Lovinescu. Capitala Moldovei avea să fie oraşul de care se va fi legat în mare măsură destinul său până la sfârşitul vieţii. A avut o activitate literară şi publicistică intensă, dar şi o viaţă boemă bogată.

A fost unul dintre cei mai carismatici scriitori din mediul cultural al Iaşilor în perioada interbelică, pe cât de apreciat de public, pe atât de denigrat de critica literară.

O descriere a, probabil, celui mai bun prieten al lui Topîrceanu, Demostene Botez, stă mărturie în acest sens: „Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere".

Spre deosebire de mulţi dintre confraţii săi, poetul George Topîrceanu n-a ezitat să se înroleze în Armata Română şi a luptat atât în Războiul Balcanic din 1913, cât şi în Primul Război Mondial. A fost mobilizat pe frontul de sud şi căzut prizonier în Bulgaria, unde a rămas în detenţie până la începutul anului 1918.

Întors la Iaşi, Topîrceanu a reluat activitatea publicistică alături de Mihail Sadoveanu, cu care redactează "Însemnări literare" şi "Viaţa român