Povestea bacalaureatului ne readuce în discuţie veşnica problemă a corpuţiei. Mita, corupţia este una din marile obsesii ale ţărilor din Est: cum reformăm diverse sectoare în aşa fel încît să scăpăm de corupţie.
Însă ori de cîte ori vorbim de reformă în ţări precum România sau Rusia, trebuie să fim foarte atenţi la un lucru simplu: în ce măsură schimbările, transformările modifică felul de funcţionare a mitei, adică a corupţiei. De ce mita? Din simplul motiv că mita este unul dintre liantele sociale şi elementele cele mai importante ale unei societăţi structurate şi ierarhizate social aşa cum este România. (Pe acest subiect am discutat pe larg cu sociologul Simon Kordonski, un bun cunoscător al fenomenului corupţiei în fostul bloc comunist. Discuţia, din care se regăsesc multe idei aici, a fost publicată în volum– Intelighenţia rusă azi).
De ce mita, elementul central a ceea ce occidentalul numeşte corupţie, un soi de lege nescrisă, este mult mai importantă şi semnificativă în societatea românească decît toate legile scrise care în mare parte la noi sînt aleatorii şi negociabile? Pentru că în societatea noastră păturile şi grupurile sociale „nu sînt ierarhizate după proceduri juridice“. La noi, grupurile şi păturile sociale sînt mai degrabă un soi de clanuri, sau mai bine spus caste, iar reglajul dintre aceste caste se face printr-o rentă socială, numită convenţional mită sau corupţie. Într-o astfel de societate, mita are cu totul altă funcţie decît în spaţiul occidental, unde grupurile sociale îşi reglementează relaţiile dintre ele pe reguli mult mai exacte, unde mita este văzută ca o formă gravă de corupţie, iar funcţia mitei în societate a fost monopolizată şi preluată de o cu totul altă instituţie (vorbesc mai jos despre aceasta).
De ce mita este atît de importantă în societăţi precum cea românească?
În România, dar nu e specific doar ţări