Rodica Culcer: "Abia am intrat in luna martie si inca de pe acum ma apuca groaza de ceea ce se va intampla spre sfarsitul acestei luni: pe 25 martie se aniverseaza 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, actul constitutiv al Uniunii Europene."
Nou prilej de festivisme, atat la Berlin, unde vor avea loc cele mai grandioase ceremonii, cat si la Bucuresti. Ne vom pupa din nou in oglinda, felicitandu-ne ca suntem membrii UE, ca si cand ar fi meritul nostru si nu rezultatul calculelor si tolerantei statelor europene.
Abia daca vom vorbi despre termenul de 31 martie fixat pentru raportul cerut Romaniei asupra modului in care guvernantii ei au rezolvat problemele din agricultura si justitie.
Vom ignora desigur si problemele Europei, pentru ca, in splendida izolare in care ne-a lasat Ceausescu, nu ne intereseaza ce se intampla in jur si nu prea suntem familiarizati cu dificultatile de care se izbeste astazi proiectul european.
Este greu sa intelegi originile Uniunii Europene fara o referire la istoria primei jumatati a secolului trecut. ingroziti de ororile celui de-al Doilea Razboi Mondial, parintii fondatori ai UE au dorit sa faca imposibila o noua ascensiune a nationalismului si rasismului si au creat o organizatie menita sa se transforme intr-un stat supranational.
Nu prea s-a discutat la noi despre implicatiile acestei intentii fundamentale si nici despre tensiunile dintre nationalism si supranationalism care au marcat istoria politica a UE inca de la intemeiere. Combinate cu excesele birocratice ale Comisiei si ineficienta Parlamentului European, aceste tensiuni alimenteaza euroscepticismul, tot mai raspandit in tarile membre.
Tinerii europeni nu mai sunt marcati de experienta razboiului si „visul european” nu-i mai motiveaza.
Piata unica europeana, desi s-a dovedit un mare
