Fiind adapostit de neplacerile vietii si fudul, mitocanul ajuns nu a apucat sa acumuleze decit rudimente de idei si de cultura. Insa le enunta in stilul sau: trivial, artagos si intolerant. Sa te fereasca Dumnezeu de intoleranta mitocanului, caci semidoctul si sfertodoctul sint mai periculosi decit ignorantul. Trebuie sa-l deosebim pe mitocan de badaran sau mirlan. Toti acestia sint ingimfati si trufasi, triviali si artagosi, cu gesturi si exprimari neinfrinate, stridenti, exhibitionisti, intoleranti, violenti si cautatori de nod in papura. Insa, fata de badaran si mirlan (sau altii ca ei: toapa, topirlanul, nesimtitul, mojicul, ghiorlanul, ghertoiul, cocalarul, obraznicatura, tata, tatoiul - avem destule denominatii, caci si ei sint destui, cu nuante si increngaturi parca infinite), care nu sint niste "ajunsi" si au carente educative ameliorabile, mitocanul e un parvenit ineducabil. Asta il detaseaza de ceilalti din societatea in care traieste. Mitocanul e un realizat, un chivernisit, care a urcat "drumul spre inalta societate" pe cai frauduloase si conjuncturale. Desigur, v-ati dat seama, vorbesc de mitocanul ridicat dupa imbulzeala din '89 poreclita revolutie. De fapt, ascensiunea lui nu vizeaza o "inalta societate", o alta societate, mai rafinata, cum face balzacianul Lucien de Rubempré, de pilda, ci accederea in societatea altor mitocani ajunsi si a acolitilor lor. Motivatia trasaturilor mitocanului, enuntate mai sus, este una singura: dispretul, dispretul pentru toti ceilalti si pentru orice realizari omenesti, indeosebi cele ale spiritului. Asta se intimpla din cauza ascensiunii lui precipitate, cum spuneam, conjuncturale si tilharesti. Faptul ii provoaca vertijuri, il impauneaza in pene si in minte. Devine fudul, iar fudulia ametitoare este si dispretuitoare. Cind piticul Turcu a ajuns, dintr-un pirlit de bisnitar la cinema Patria, mare comerciant si actionar