Spuneam cîndva, într-un articol adresat în primul rînd scriitorilor aflaţi la început de drum, că nu orice forum sau site pe care-şi publică textele este locul potrivit. Acea publicare le poate bloca mai tîrziu accesul (cu acelaşi text) în reviste – fie on-line, fie pe hîrtie. O astfel de publicare nu poate fi trecută în fişa bibliografică personală. Articolul a stîrnit protestele unora, care mi-au reproşat că mă pun în calea afirmării lor. Ca editor, am refuzat texte care au apărut, în prealabil, pe astfel de suport sau, dacă am acceptat textele, le-am cerut autorilor să le scoată de pe forumurile respective. Înţeleg nerăbdarea debutantului de a-şi face cunoscută literatura pe care o scrie. Mai ales în condiţiile în care nici nu există suficiente reviste cărora să le trimită producţiile. Dar puţină grijă pentru viitoarea carieră nu strică. Şi nici puţintică răbdare. Mai devreme sau mai tîrziu, o proză bună îşi va găsi publicaţia care s-o aducă în faţa cititorilor. Alta e situaţia scriitorilor consacraţi. Da, ei îşi pot permite să posteze povestiri sau romane în lucru pe Net, în locuri neinstituţionalizate. De obicei, o fac pe blogurile personale. Deosebirea dintre aceste două situaţii este că scriitorul consacrat îşi aduce astfel noi cititori pentru cărţile publicate deja, că el poate oricînd să-şi publice proza respectivă în noua carte, postarea pe blog fiind un fel de teaser, pe cînd apariţia în volum a povestirii debutantului va mai aştepta, probabil, destulă vreme. Bine, lucrurile nu sînt absolute, există şi excepţii. S-au văzut cazuri în care un editor a descoperit un autor pe Net şi apoi i-a făcut propunerea de publicare. Dar astea sînt excepţii, cum am zis, calea normală fiind aceea a publicării în reviste (revistă este aceea cu ISBN, cu apariţie regulată, fie ea şi în format electronic). Unde publică autorii români de SF? În reviste pe hîrtie – din pă