Intrebarea e daca termenul cu pricina - opozitie - nu este cumva din cale afara de generos cu fenomenul pe care il evoca, daca se potriveste, altfel zis. „De ce scorul inregistrat de comunisti este in continuare mare? De ce, in ciuda lipsurilor si a problemelor imense cu care se confrunta Moldova, in ciuda abuzurilor, a ilegalitatilor si a coruptiei fara precedent, PCRM conduce competitia electorala?". Reproduceam intrebarile acestea in cronica din 30 martie a.c. Le formula, reamintesc, Constantin Cheianu, intr-un numar anterior, din 27 martie, al „Timpul"-ului. Raspunsul, spuneam atunci (preluind termenul directorului ICR!), trebuie cautat in consistenta de fecala a opozitiei. Care opozitie n-ar fi inteles - sau nu ar fi fost capabila - sa demonteze punctual argumentele guvernarii. Care... Dar sa nu insistam: electorala cu ale ei, prezentul cu... renumararea voturilor, stimati observatori. Acum, sincer vorbind, dupa cele intimplate (n-o sa uit prea curind cum iesea tinarul acela - student, dupa unii, securist, in opinia altora - cu lada de coniac din cladirea Parlamentului; sau cum se devastau in iures interioarele; ori cum carau baietandrii afara, prin geamurile sparte de la parter, televizoare si imprimante: scene care ne proiecteaza direct in fondul cel mult refulat al natiunii, cu ale sale indicibile damfuri, sincronisti dumneavoastra!), acum ma tem ca altul e raspunsul de dat. Intrebarea (na, nu credeam sa ajung a o formula: sic transit deceptia scriptorului!) e daca termenul cu pricina - opozitie - nu este cumva din cale afara de generos cu fenomenul pe care il evoca, daca se potriveste, altfel zis. Am citit zilele acestea cam tot ce s-a scris in materie de revolutie (cu termenul dimbovitean) sau putsch (vorba Tatucului) la Chisinau: maniheizare pina la Cer si mefienta din care s-ar putea alimenta, la o adica, inca o era, doua de azi incolo. „Moldova Suverana"