Revoluţia de la Craiova a lăsat în urmă 19 morţi şi 100 de răniţi – totul după un scenariu gândit de generalul prosovietic Nicolae Militaru. „Adevărul“ vă prezintă astăzi necrologul necosmetizat al Revoluţiei de la Craiova.

Între 22 şi 27 decembrie 1989, haosul de pe străzile Craiovei, pornirile de tip kamikaze ale militarilor olteni şi frenezia căutării unor terorişti inexistenţi au compus un tablou sinistru: 19 morţi şi aproape 100 de răniţi. Cei morţi au fost, repede şi nedrept, etichetaţi, „la grămadă", cu titlul de „erou-martir al Revoluţiei române". În umbră a rămas, până acum, scenaristul: generalul Nicolae Militaru, spion sovietic dovedit, instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei.

„Adevărul" v-a prezentat, ieri, în detaliu, diversiunile criminale în plasa cărora au căzut cei mai mulţi soldaţi craioveni. Aceştia au fost trimişi să lupte cu terorişti inventaţi, devenind victimele unei psihoze nemaiîntâlnite, a comenzilor şi ordinelor contrafăcute, venite pe firul roşu care lega Bucureştiul de capitala Olteniei.

Telefonul criminal

Zvonistica a început, în Craiova, odată cu lăsarea întunericului, în ziua de 22 decembrie, când în Studiourile 4 şi 5 ale Televiziunii Române autointitulate Libere, se acredita ideea că „teroriştii care au jurat credinţă lui Ceauşescu nu vor depune armele şi urmăresc înăbuşirea revoluţiei într-o baie de sânge şi readucerea la putere a fostului dictator". După ce au primit asigurări de la generalul Dumitru Roşu că prim-secretarul PCR al judeţului Dolj, Ion Traian Ştefănescu, este teafăr, „emanaţii" Revoluţiei s-au interesat în detaliu despre evenimentele din Craiova, oraş care nu trebuia ocolit de scenariul diversionist şi de panica teroristă. După fuga dictatorului, pe străzile oraşului era linişte, iar această linişte nu convenea grupului Iliescu-Militaru-Brucan. Era nevoie, şi în Oltenia, de ha