Este chirurg de peste 20 de ani. Spune că medicina din România de acum este similară cu cea din secolul XVIII. Crede că în câţiva ani spitalele de stat vor fi „păsări rare". A visat dintotdeauna să fie medic, cu toate că mulţi i-au spus că nu este cea mai fericită meserie. Mama sa este cea care a insistat asupra medicinei, în ciuda descurajărilor venite de la rudele „din branşă".
„Un unchi de-al meu a fost medic. Mi-a zis clar - eram încă un copil - că nu e bine să aleg această meserie şi chiar a încercat să mă îndepărteze de ea. « Nu merită sacrificiile. O să vezi! », mi-a spus. A încercat să mă convingă în fel şi chip. Mi-a spus, spre exemplu, că la 25 de ani alţii se vor distra, dar eu voi învăţa. Apoi voi fi permanent în stress toată viaţa. Nu a reuşit. Tot medicina am ales-o", spune dr Dorel Firescu, directorul medical al Spitalului de Urgenţă Galaţi.
De-a lungul carierei a avut o mulţime de cazuri complicate. Spune că toate l-au marcat, dar că în memorie i-au rămas întipărite adânc poveştile şi întâmplările grele în care au fost implicaţi copii.
„Cazuri au fost atât de multe, încât aş putea scrie o carte. Un copil bolnav sau rănit îţi atinge altfel sufletul faţă de un matur. Îmi amintesc de un copil de câţiva anişori care a ajuns la spital după ce a căzut de la fereastra apartamentului, de la mare înălţime. Avea ruptură de ficat şi multiple leziuni. L-am salvat, dar a fost o luptă teribilă pentru viaţa lui", povesteşte chirurgul.
În ultimii ani, dr Dorel Firescu a avut numeroase deplasări în străinătate la schimburi de experienţă, prilejuri cu care a putut vedea diferenţele uriaşe dintre spitalele româneşti şi cele din occident.
„Am fost într-o sală de operaţii din Franţa. Am crezut că sunt la NASA. După 20 de ani de medicină nu mai ştiam nimic din meseria asta. Cam asta e condiţia unui medic român paraşutat într-un astfel de sistem
