Specializat în tehnică dentară, ieşeanul este unul dintre cei „responsabili" de faima pe care Quasar Dance şi-o recâştigă cu paşi mari şi siguri. Când a venit la primele cursuri ale Quasar Dance, acum aproape zece ani, abia începuse liceul. Ştia Casa de Cultură a Studenţilor de mic, tatăl său îl aducea mai tot timpul. Locul familiar şi dansul, o pasiune certă de-a sa, erau combinaţia perfectă pentru a-l „prinde". Şi l-au „prins". După un an de breakdance, a hotărât să treacă la următorul nivel, dans modern, funky. „Breakdance-ul ne făcuse, pe mine şi pe colegii mei, un fel de vedete locale. Dar simţeam că ne plafonăm, aşa că am făcut o schimbare", îşi aminteşte Alexandru. Sau Igi, după cum i se spune de prin clasa a VI-a.
Au urmat trei ani de investiţii în propria educaţie, în trupă. Cultura hip-hop, urbană, dusă din studio pe stradă, ajunsese completă la Casa Studenţilor cu una dintre cele mai armonioase forme ale sale, street dance-ul. Timpul, energia, ideile aveau să-i fie răsplătite în 2004, când trupa a rămas fără coregraf. Deşi avea 19 ani, calităţile îl recomandau drept un adolescent nu doar matur, ci şi talentat.
De la Casa Studenţilor, la grădiniţă „Fiind mai carismatic şi cu o imaginaţie oarecum obligată să fie energică, am ajuns eu coregraf. Atunci am luat-o de la zero", spune Igi. Trupa a crescut, a devenit mai bună. Mai târziu, ieşeanul a primit „întăriri" de la Botoşani şi Bucureşti şi este mulţumit că echipa funcţionează foarte bine. „De la venirea lui Florin Axinte, aş putea spune că mi-am schimbat concepţia despre cum se ascultă muzica, despre cum se ţine ritmul". Într-un fel cunoscut numai de el, Alexandru a reuşit să armonizeze anii de Quasar, care însemnau multe ore de dans săptămânal, cu Facultatea de Tehnică Dentară. „Cred că am vrut să am un plan de rezervă, deşi nu cred că voi avea nevoie", spune. Anul acesta, a început-o pe cea de
