LeagAnele pentru copii In leaganele de copii, bebelusii mureau cu sutele. Erau imbracati in haine ude si li se faceau injectii cu acelasi ac. ALEX NEDEA

"Acesta este Treistrei-Biluta", zice medicul pediatru Sanda Gancevici, aratand o poza color cu un copil blond, institutionalizat prin 1980. "Ii ziceam asa pentru ca pe vremea aceea copiii din leagan primeau nume cam dupa un an. Asa ca ii strigam dupa numerele cu care veneau aici din maternitate." Gancevici e angajata a Leaganului nr. 1 din Bucuresti din 1979. Sta la biroul ei si scoate, rand pe rand, dintr-o cutie de carton, fotografii cu zeci de copii institutionalizati pe vremea lui Ceausescu. Ne arata o poza cu o fetita mulatra, fata unei studente de culoare care nu o putea creste. Pe fetita negresa, cei de la leagan o botezasera Marghioala. Urmeaza o fotografie cu o fata numai zambet: Virgil, alt baiat abandonat. A fost unul dintre cei mai destepti baieti pe care i-a dat leaganul. Cand venea SANEPID-ul in control, baga capul pe usa cabinetului medicilor si striga cat putea "Fetelooor! Sa-ni-pi-duuu’!". O rupea si in frantuzeste pustiul de trei anisori. Zicea: "Paltonasu - lu manto!". Rand pe rand, din cutia de carton a doctoritei ies povesti despre copii. Unele, amintiri de cosmar.

STRANGULARE. Bebelusi tinuti in haine ude, micuti gasiti morti pentru ca tanti supraveghetor nu a catadicsit sa-si arunce un ochi si la patutul lui, mancare cu care mureai de foame sunt lucruri care au existat pe vremea comunismului in Leaganul nr. 1 din Bucuresti. Opt sute de micuti ajunsesera la un moment dat aici in ultimii ani ai lui Ceausescu. Medicii care au lucrat in institutie in acea vreme isi amintesc ca numarau si o suta de decesuri pe an. Asta ar insemna, in medie, ca aproximativ un copil din sase isi dadea duhul. "Mureau foarte multi din cauza bolilor respiratorii. Hainele spalate nu aveau timp sa se