In luna martie, am avut o imensă bucurie fiind invitat de către Baletul Operei Naţionale Bucureşti să asist, la Madrid, la spectacolul lor de Giselle, cu Alina Cojocaru şi Johan Kobborg, pentru prima oară în capitala Spaniei - deci un mare eveniment artistic, căci Alina este sărbătorită peste tot în lume ca o regină a dansului clasic, recunoscută astfel de cei mai prestigioşi critici din toate continentele.
Emoţiile mă copleşeau căci ştiam că o voi vedea în direct şi, în plus, acompaniată de colectivul nostru de balet, într-o nouă montare a acestei perle coregrafice. Am fost trimis de oficialităţile culturale din Las Palmas de Gran Canaria ca să aranjez viitoare spectacole ale baletului românesc, cu Bayadera şi Giselle, împreună cu steaua internaţională. Stăteam liniştit în saloanele hotelului, aşteptând să treacă timpul, când văd că se apropie de mine o tânără, în care am recunoscut-o pe Alina. Cu modestia ce o caracterizează, mi-a spus că a aflat că sunt jos, la recepţie, şi a vrut să vină să mă salute. Rolurile s-au inversat şi mi-a spus că ştie tot despre mine şi ce am reprezentat eu în arta coregrafică, şi mi-a mulţumit pentru prezenţa mea la această reprezentaţie a ei, la Madrid. Vorbind cu ea şi cu Johan, despre cum s-ar putea realiza venirea lor în Canare cu baletul românesc, în prezenţa directorului teatrului din Las Palmas, d-nul José Risneno, Alina a fost categorică, spunându-mi: ŤMaestre, când doriţi d-voastră să vin, eu vin. Nu este nici o problemă. Să se ia contact cu noi şi cu baletul din Bucureşti, din timp, şi peste un an ne vom întâlni la voi acasă. Royal Ballet mă lasă liberă oricând, dar trebuie făcute demersurile din timpť. Ce uşor s-ar face contractele artistice în lume, dacă toţi artiştii ar fi atât de generoşi şi de umani ca Alina Cojocaru!
A venit şi seara spectacolului, cu o sală arhiplină şi cu nervozitatea ce se simte înainte