Judecătorul Vasile Grunea şi-a făcut mâna la mai multe instanţe din Ardeal. Dar mai întâi a studiat vioară, a fost reporter, secretar de comună şi jurist. Deşi vicepreşedintele Judecătoriei din Cluj se apropie de vârsta de 60 de ani, memoria îi funcţionează perfect. Îşi aminteşte cu lux de amănunte cum îşi căra vioara pe treptele mănăstiri frnciscane, copil fiind, cum Veturia Goga îi povestea de poetul politician, cum strângea cotele de la ţăranii de lângă Dej.
Amintirile sale sunt relatate cu umor, în ciuda unor situaţii din care nu ieşit întotdeauna cel mai bine. Toate picanteriile din activitatea de magistrat le pregăteşte pentru a le aduna într-o carte, pe care încă nu ştie când o va scrie.
„În 1968, după o deschidere politică relativă a regimului, am propus la o şedinţă de UTC să inversăm raportul între consum (o treime) şi investiţii. Atitudinea naivă din şcoală mi-a fost consemnată în dosar”, îşi aminteşte Grunea.
Batjocorit şi felicitat
Când lucra în Comuna Jichiş, sub pretextul unor verificări la stâna din comună, s-a trezit obligat de ciobani să ajute la introdusul oilor la muls în strungă. Avea să afle că acţiunea a fost regizată chiar de primar. Laptele muls a fost tot atâta cât declarau de obicei ciobanii, dar blugii săi au mirosit a fecale de oaie încă mult timp.
În schimb, la Salina Dej, unde a fost jurist, după ce a părăsit iritat negocierile cu o firmă cehă, care emitea pretenţii sporite pentru un contract de livrare de sare, a fost felicitat pentru spiritul patriotic de care dăduse dovadă.
Fără pasiune nu ai ce căuta în justiţie
După experienţele din stagiile după terminarea Dreptului a dorit să se facă procuror. Dosarul părinţilor nu i-a permis, fiind cu greu acceptat ca magistrat la o judecătorie din Secuime. Şi atunci litigiile cu furtul de lemne
