Naziştii promovau abstinenţa, în numele sănătăţii naţionale, dar nu aveau scrupule când venea vorba de războaie. Ei le dădeau soldaţilor alcool şi droguri, scrie publicaţia germană Spiegel. Stupefiantul cel mai des folosit era amfetamina, care îi ţinea pe soldaţi conştienţi şi ageri, dar unii dintre ei primeau şi morfină.
Într-o scrisoare trimisă pe 9 noiembrie 1939, către "dragii părinţi şi fraţi" din Koln, un tânăr soldat german care lupta în Polonia scria: "Este greu aici, sper că înţelegeţi că vă pot scrie doar o dată la patru zile. Azi, vă scriu mai ales pentru a vă cere Pervitin (n.r. metamfetamină). Cu dragoste, Hein". Pervitinul era "drogul minune" al armatei germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani trimitea o altă scrisoare: "Aţi putea să mai îmi procuraţi nişte Pervitin, să am de rezervă?". Doar două luni mai târziu, un alt mesaj: "Dacă e posibil, mai trimiteţi-mi Pervitin". Omul care a scris aceste scrisori, Heinrich Boell, a devenit, ulterior, primul scriitor german care a primit premiul Nobel pentru literatură, în perioada postbelică.
Mulţi dintre soldaţii germani au fost drogaţi cu Pervitin, în special în confruntările cu Polonia şi Franţa. Armata a cumpărat în jur de 35 de milioane de pastile, între aprilie şi iunie 1940, drogurile având rolul de a-i face pe piloţi, marinari şi soldaţi să reziste unor eforturi supraumane. Naziştii credeau că aceste stimulente îi vor ajuta să câştige războiul, dar nu au monitorizat şi efectele adverse ale drogurilor, precum dependenţa sau degradarea standardelor morale, scrie Spiegel.
Pervitinul creşte încrederea şi concentrarea şi scade sensibilitatea, foamea şi setea
Pervitinul are efecte similare adrenalinei produse de corp, determinând o stare accentuată de veghe. Acest drog creşte încrederea în sine, concentrarea şi dorinţa de risc. De
