Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Parchetului General, ideea răpirii jurnaliştilor români în Irak i-a venit lui Omar Hayssam în ianuarie 2005, după ce a urmărit la Al-Jazeera cazul jurnalistei italiene Giuliana Sgrena, răpită şi ea pe 4 februarie 2005 de Organizaţia Jihadului Islamic.
În rechizitoriu este citat un martor, angajat în cadrul uneia dintre firmele lui Hayssam, căruia i s-a spus că sirianul era agitat din cauza problemelor juridice pe care le avea, dar că acestea se vor rezolva în cel mai scurt timp.
Iniţial, Omar Hayssam intenţionase să organizeze răpirea unor parlamentari români sau a unor oameni de afaceri influenţi, având de gând chiar să se automutileze, folosind un cuţit sau o armă de foc astfel încât să se creadă ca şi-a pus viaţa în pericol pentru a salva viaţa ostaticilor.
Politicienii urmau a fi invitaţi în Irak de către oficiali din această ţară, pentru a discuta despre recuperarea de către România a datoriei de la Irak, şi apoi răpiţi de Ibrahim Al Giuburi (cumnatul lui Mohammad Munaf) sau de membri ai tribului Kubeisi, implicaţi şi în alte acţiuni de răpire.
Hayssam urma să fie contactat de răpitori, care trebuiau să-i ceară o răscumpărare de un milion de dolari pentru fiecare persoană sechestrată, iar eliberarea urma să fie condiţionată de deplasarea lui Hayssam la Bagdad, pentru a negocia personal totul. El ar fi vrut să iasă din România cu 4 milioane de euro.
Pentru operaţiunea de răpire a jurnaliştilor, Omar Hayssam avea nevoie de ajutorul lui Munaf, motiv pentru care i-a cerut acestuia să se ocupe de detalii. Numai că Munaf ar fi refuzat. În aceste condiţii, Hayssam l-ar fi ameninţat cu atragerea lui într-o anchetă penală, dar şi cu moartea.
Munaf a declarat că l-a crezut capabil pe Hayssam de aşa ceva, având în vedere antecedentele sale: la începutul a
