Slava Domnului, am vazut multe catastrofe ce-si zic film. Ca orice profesionist calit, imi vin repede in fire. Exista, insa, unele la capatul carora, daca nu ai avut incotro si a trebuit sa te uiti, Slava Domnului, am vazut multe catastrofe ce-si zic film. Ca orice profesionist calit, imi vin repede in fire. Exista, insa, unele la capatul carora, daca nu ai avut incotro si a trebuit sa te uiti, te freci bine la ochi, te stropesti cu apa rece, dar si asa te trezesti incet, incet, ca dupa un cosmar. Oare chiar sa fie adevarat ceea ce am vazut? Un fel de poet de carciuma recitand din Nichita Stanescu pe un camp de floarea-soarelui si porumb udat la radacina cu galetusa, vizitat de un activist smuls de la o alta treaba: tocmai lasase de izbeliste o dama in calduri, care degeaba il atatase intelectual cu un cantecel din repertoriul primilor ani de franceza, Au clair de la lune/ Mon ami Pierrot... Tipul si-a facut inspectia dupa care, ca orice vajnic om nou, educat sa nu lase nimic nedus la bun sfarsit, s-a intors sa-si termine treaba pe capota unei masini, in sunetele unei sarbe ciupite la tambal, prea ritmate, se pare, pentru rezerva lui de energie erotica. Individul avea rivali, dupa cate se pare, asa cum amintitul boem spunator de versuri are concurenti in mai tot ce-i iese in cale pentru, ca in filmul despe care va vorbesc, toata lumea se exprima in infloritul grai al traitorilor din Balta Brailei, rasariti din literatura lui Fanus Neagu. Un ins nu este destept, pur si simplu, despre el ni se spune ca ii cotrobaie prin odaie "fantomele oamenilor iubiti, pentru a-i turna picuri de inteligenta". Pana sa se ajunga la capatul unor astfel de dodii poetizante, trece timpul rezervat unui episod al serialului Amantul marii doamne Dracula (TVR 1). In disperare de cauza, pentru a se onora promisiunile titlului, s-a trecut in fuga si pe la zisa doamna, surprinsa facand joggi