...Acolo merge şi puterea!, pare să fie o "înţelepciune" demnă de înălţimea adevărurilor care nu mai trebuie dovedite, ci doar acceptate ca atare şi utilizate, pentru a înţelege lumea şi mersul ei. Lucrurile sunt, însă, rareori ceea ce par a fi, iar înţelesul lor nu se lasă cuprins chiar cu atîta uşurinţă. Relaţia banilor cu puterea nu este nici simplă, nici directă. Dovada banală poate fi găsită în multitudinea de situaţii şi epoci istorice în care expresia puterii nu a avut decît foarte puţin, sau deloc, de a face cu banii. Puterea a însemnat, spre exemplu, ştiinţa şi capacitatea, puse în practică, de a face săbii, arcuri, corăbii, gigantice temple şi piramide, de a genera inovaţii culturale capabile să străpungă zidurile modelelor existente şi să impună altele complet noi, ori de a organiza şi conduce mase mari de "prădători specializaţi", pentru care războiul reprezenta "arta" şi raţiunea supremă de a trăi (respectiv de a muri, desigur!). Nici chiar dacă restrîngem focalizarea istorică la lumea modernităţii tîrzii, în care trăim, relaţia puterii cu banii nu este liniaritate. Nu oricine a avut bani s-a bucurat de o putere pe măsură şi nici cei care au avut, în exces, putere, nu şi-au sporit neapărat avuţiile în bani, ori alte bunuri. Ba, dimpotrivă, unii au dat faliment! Arta de a menţine balanţa dintre bani şi putere, mai mult, de a le pune la lucru pe fiecare în favoarea celeilalte, nu ţine nici de esenţa intrinsecă a banilor, nici a puterii, ci de calităţi umane şi sociale. O carte, precum cea a lui W.D. Cohan, 2011, "How Goldman Sachs came to rule the world", poate crea falsa impresie că banii înseamnă automat putere. Dacă-l citeşti în schimb pe J.Attali, "Evreii, lumea şi banii", tabloul devine mult mai nuanţat şi mai complex. Iar dacă-l citeşti pe Marx, "Manuscrisele economice şi filosofice de la 1848"...! Ei, nu vă supăraţi chiar atît de repede pe mine! Mar