Nu cred ca pentru romani are vreo importanta cine castiga alegerile din PD-L. Adica nu conteaza care dintre cele doua gasti de baroni va primi o bucata mai mare din cascavalul guvernarii, pana la alegerile generale.
Exista chiar teoria ca totul ar fi un blat intre candidati: Emil Boc ar iesi intarit din asa-zisa confruntare, in vreme ce Vasile Blaga ar obtine cateva pozitii cheie pentru oamenii sai. Nu cred ca intr-un blat se lansau acuzatii atat de grele, dar chiar sa fie blat, chiar nu conteaza.
Conventia aceasta ar fi contat daca macar un candidat ar fi vadit viziune, solutii si autentica vointa reformatoare. Daca vreunul dintre ei ar fi venit cu o echipa de oameni noi si necompromisi, daca macar unul dintre ei ar fi aderat neconditionat la criteriile de integritate si si-ar fi facut un obiectiv real din punerea lor in practica. Nu e insa cazul. Daca privesti listele cu candidati te apuca jalea.
Cu exceptia lui Sever Voinescu si a Monicai Macovei, numai baroni si baronasi. Imi pare rau, dar din punctul meu de vedere, Teodor Baconschi cel cazut in admiratia Elenei Udrea, admiratie exprimata intr-o osana gretoasa, nu cred ca mai intra in categoria sperante. Cu retragerea lui Gheorghe Falca nu s-a facut primavara. Dimpotriva, iarna e adaca si nu vad ce ar putea schimba cei doi reformisti izolati. Vor fi numai buni de asezat in vitrina partidului si stersi de praf din timp in timp pentru a fi purtati ca sfintele moaste prin campaniile electorale.
In opinia Ralucai Turcan, relegerea lui Emil Boc este sigura garantie ca reformele vor continua. Ma tem ca singura garantie in acest sens este presiunea straina care l-a impins la reforma pana si pe Adrian Nastase si l-ar impinge si pe Vasile Blaga. Daca n-ar fi existat presiunea FMI si riscul intrarii in faliment, credeti ca Emil Boc ar fi facut vreo reforma? S-a vazut in 2009