Luni seară, preşedintele ţărişoarei ăsteia a vorbit la televizor despre o ţărişoară nou-născută, pe nume Kosovo. A dezbătut delicatul subiect la Realitatea, alături de Robert Turcescu. Ăstimp, pe Antena 3 se combătea aprig pe aceeaşi temă. Subiectul principal, mai mult decât Kosovo, chiar Traian Băsescu. Cele două posturi au obţinut ratinguri asemănătoare, cu precizarea că Antena a fost în permanenţă puţin deasupra rivalei. Cum se face că un om care discută, în direct, pe o anume temă, poate fi învins de vorbele despre el şi tema cu pricina?
În România e simplu: la Realitatea, oamenii la cravată şi costum vorbesc precum oamenii la cravată şi costum. La Antena 3, chiar dacă poartă haine asemănătoare, protagoniştii talk-show-ului politic vorbesc de parcă ar fi aruncat pe nişte bermude şi-un maieu, iar în faţă n-au un pupitru, ci câte o undiţă. Intervenţiile tahicardice ale lui Valentin Stan, evoluând la laptop-viteză, nu se compară cu un discurs sobru, fie el şi plin de lucruri importante. Românul vrea să „se râdă”, chiar şi atunci când se discută despre calamităţi. Vrea circ, chiar şi-atunci când e cazul să primească Recviemul de Mozart. Are nevoie de saltimbanci mai mult decât de profeţi.
Traian Băsescu e un politician pitoresc. De regulă, cuvântările lui numai seci nu sunt. Când a venit vorba de Kosovo, totuşi, a ales cheia potrivită pentru chestiunea în cauză. A greşit. Probabil că dacă recurgea la zoaie ori alte ingrediente din arsenalul său de vodevil, şi-ar fi tras audienţa pe turta proprie. Cum a „deraiat” în zona moderată, a pierdut public în favoarea bâlciului garantat de la Sinteza Zilei. Omul în carne şi oase a fost învins chiar de spectrul lui, bântuind peste un studio populat cu vânători de fantome. De fapt, telespectatorul are dreptate: de ce să rişte, acordându-i credit unui preşedinte care şovăie între sobrietate şi show, când se poate b