Intr-o atmosfera cvasigenerala de tratare cu infatuata suficienta a lucrului temeinic facut, profesorul (fie el si... de educatie plastica) de la Colegiul "Negruzzi" face nota onorant distincta. Interesant cum o expozitie de desene poate resuscita conditia de totdeauna a personajului care cindva se numea pur si simplu profesor de desen, astazi - in datele impuse de o modernitate generalizata - atribuindu-i-se sonora identitate de... profesor de educatie plastica. Fie si asa, rolul jucat de insolitul personaj intre celelalte, "importantele", din eterna cancelarie, raminind, vrind-nevrind, unul indispensabil. Chiar si in perimetrul unei civilizatii care nu mai are defel apetitul gratuitatii. Totul orientindu-se spre o aplicabilitate imperios impusa de ritmul modificat al vietii. Cu ce reconfortanta nostalgie se incarca amintirea blind pitorescului meu profesor de desen din ancestralul Dorohoi, cel ce, punindu-mi primul 2 la materie, avea sa declanseze, inconstient, ambitia unei vocatii. Cit a fost ea sa fie. Declansatorul de-acum al numitei nostalgii e Anton Nicoleanu, cu expozitia sa de foarte frumoase planse din holul Casei de cultura "Mihai Ursachi" din gradina Copou. Trecind, in una din zile, sa revad desenul ce i-l faceam, in 1977, aceluiasi minunat prieten poet, desen aflat acum, permanent, in mica incapere memoriala a asezamintului din preajma teiului eminescian, trecind deci prin preajma, am fost cu totul placut surprins a-l descoperi pe Anton Nicoleanu in aceasta suita de desene. Dupa ce, anual, ne aflam amindoi, cu cite o lucrare, doua, pe simezele Salonului bilantier al breslei noastre intru messer Vasari. Anton Nicoleanu, indubitabil, onoreaza cu brio calitatea-i de companion de frumusete al distinsilor sai colegi de cancelarie. Intr-o atmosfera cvasigenerala de tratare cu infatuata suficienta a lucrului temeinic facut, profesorul (fie el si... de educatie