No Country for Old Men nu este un film de actiune, o drama, un thriller sau un horror, desi aduna esentialul din toate aceste genuri. Fratii Coen au aici o precizie pe care n-au mai atins-o, desi au excelat de la Fargo la The Big Lebowski si de la Raising Arisona la Miller's Crossing. Dincolo de actiunea in sine - care implica frecvente si ingenioase rasturnari de situatie -, de suspansul gradat cu intensitate si eleganta hitchcockiana (scena din hotelul unde se incruciseaza Moss si Chigurh, de exemplu, este o minicapodopera), ei reusesc sa treaca dincolo de limitele unei povesti captivante si sa transforme filmul intr-o memorabila meditatie pe tema absurdului existential. Si pe secvente separate, si in plan general, functioneaza o logica ireprosabila, al carei rezultat este cel mai stralucit film din cariera de pana acum a uluitorilor si creativilor frati Coen. Alaturi de rafinamentul regizoral, tusa de maestru a acestor doi veritabili intelectuali rataciti prin Hollywood se vede in nervul si unicitatea personajelor lor. De data aceasta, in linia superlativa a intregului, avem un serif raisonneur care lanseaza cele mai complicate interogatii ale povestii, un modest cowboy pentru care traiul saracut in rulota, alaturi de nevasta, e un memento permanent al propriei ratari, si un asasin profesionist al carui portret terifiant depaseste cu mult datele obisnuite, transformandu-se, insidios, in imaginea Raului absolut. In momentul in care ghinionistul cowboy gaseste - in desertul dezolant unde obisnuia sa vaneze - o geanta cu doua milioane de dolari si isi imagineaza ca tocmai a reusit sa spulbere ghinionul, el declanseaza, de fapt, o cursa infernala in care spaima se transforma in groaza, incordarea in dementa, iar vina, razbunarea, crima si pedeapsa capata accente de tragedie greaca. O rarisima si indrazneata imbinare de filosofie si suspans, filmul exceleaza, de as