TRANSCRIPT: S-a vorbit mult şi insistent despre posibila ruptură a USL. Că mărul acestui nou, virtual, război troian, mutat pe malul Dâmboviţei s-ar putea să fi fost ex-ziaristul şi ex-delatorul securităţii, Sorin Roşca Stănescu, omul obsedat de „servicii”, pare la fel de întâmplător ca fructul ales spre a o tenta pe Eva
Ori ca mărul, destinat „celei mai frumoase”, care a declanşat discordia zeiţelor elene. Dar nu e.
Nu e, dacă se ţine cont de ceea ce sugerează viitorul şi trecutul. Viitorul de lider european pe care şi-l doreşte Victor Ponta. Şi scandalurile în care au fost implicaţi în trecut atât unii din prietenii politici ai lui, cât şi SRS însuşi, sfetnicul lui Crin Antonescu, devenit senator PNL în ciuda carierei sale de turnător, specializat, sub Ceauşescu, în spionarea turiştilor germani.
Chestiunea ţine doar în parte de ecuaţia politică internă, de spaţiul de manevră pe care coabitarea şi popularitatea le-au furnizat premierului. N-ar fi deloc exclus ca, blindat de sondaje, Ponta să vizeze, mai nou, fotoliul prezidenţial, în pofida repetatelor sale asigurări, nu tocmai credibile, de loialitate USL-istă.
De altfel, dacă facem abstracţie de fazele totalitare, scena politică românească nu i-a frapat niciodată pe observatori ca un exemplu de stabilitate. Într-un mod care aminteşte întrucâtva de balansoarul eşichierului politic italian, scena dâmboviţeană trăieşte, de când se ştie, din trădări, din volte, ruperi şi reconfigurări ale alianţelor tuturor cu toţi.
Pofta adulterului politic a crescut mult la Bucureşti din câteva motive esenţiale. Alegerile au trecut, iar Băsescu, foarte cuminţit, a dispărut de mult ca adversar real, după ce a acceptat jenantul troc politic soldat cu dezarmarea justiţiei româneşti în lupta contra corupţiei la nivel înalt.
Concomitent, România pare să fi redevenit
