Porneşti cu maşina spre Vest, în zori, ca să ajungi în cele din urmă pe Mediterana. Un drum de două mii de kilometri e numai bun ca să-ţi exersezi observaţiile superficiale, dar cu atît mai puternice cu cît "vezi cu ochii tăi": o ocazie de a-ţi alunga monotonia şofatului confirmîndu-ţi sau infirmîndu-ţi, la suprafaţă, stereotipiile şi prejudecăţile "interculturale". Aşa, de pildă, trecînd prin satele maghiare, constaţi că multe case sînt modeste, ca şi pe la noi, pe şosele mai umblă cîte un Trabant sau o Ladă, iar asfaltul seamănă uneori cu cel de la noi, dinaintea programului "Aici sînt banii dumneavoastră", aşa că îţi mai revii puţin din complexul de "coada Europei". La Kaposvar însă, străzile şi piaţa centrală sînt atît de curate, oamenii atît de aşezaţi şi cumsecade, orăşelul pare atît de "mulţumit de sine" încît complexele reapar rapid, ca şi conceptul de "ca la noi, la nimeni". Slovenia seamănă perfect, din mersul maşinii, cu Austria, aşa încît nu-ţi (mai) vine a crede că a fost cîndva "în Est", parte a "lagărului socialist". Enervat de atîta succes al tranziţiei, încerci să le găseşti slovenilor nod în papură: uite, au băgat restricţii de viteză peste tot, fără să fie nevoie, şi toată lumea le respectă: se circulă în coloană, kilometri întregi, nimeni nu depăşeşte, nimeni nu se enervează. Cam disciplinaţi slovenii ăştia... Îţi vine să pui totul pe seama europenizării, occidentalizării, Bruxelles-ului: e un exces de reguli de peste tot, bietul cetăţean are de înghiţit pe nemestecate tot mai multe norme care "se implementează" de-a valma. În plus, mai au dreptate şi adversarii UE: peste tot aceleaşi supermarket-uri, care vînd cam aceleaşi produse, aceleaşi panouri lîngă fiecare şanţ, pentru a ne reaminti că acolo se sapă cu fonduri europene, peste tot cam aceleaşi benzinării cu mini-market-ul aferent în care la locul cel mai vizibil se află guma de mestec