Unul dintre cei mai mari goalkeeperi din istoria României a făcut dezvăluiri incendiare despre aranjamentele din fotbalul românesc.
A jucat, mai întâi, pentru Steaua, dar a avut marile satisfacţii în tricoul lui Dinamo. Dumitru Moraru a ajuns în „Ştefan cel Mare" la 25 de ani, după ce unii consideraseră că s-a ratat în Ghencea. În „haită" şi-a relansat cariera (1981-1989), fiind şeful vestiarului, alături de Ioan Andone. Fostul goalkeeper, acum în vârstă de 55 de ani, a trăit aventuri şi la echipa naţională. În 1982, la un amical cu Argentina, 1-0 pentru sud-americani, a făcut-o „lată" în faţa lui Maradona. La o minge înaltă, le-a stricat fundaşilor „Găluşca e la mine", însă Diego a înţepat balonul chiar din faţa lui „Ţeţe", mingea a ajuns la un alt argentinian, iar România a primit gol. Moraru este în acest moment antrenor cu portarii la mai multe grupe de juniori din cadrul FRF.
„Adevărul": Cum v-aţi apucat de fotbal?
Dumitru Moraru: De fotbal m-am apucat în 1966. Eu sunt din cartierul Pantilimon, din Bucureşti, şi m-a dus tatăl meu la o echipă de prin zonă, la Metalul. Am văzut la prietenii mei că s-au apucat de fotbal şi am zis să mă duc şi eu.
Şi aţi vrut din prima să staţi în poartă?
Da, de la primul antrenament! Toţi prietenii mei cu care eram acolo au rămas şocati, pentru că eu în curtea şcolii sau la bloc nu intram niciodată portar, doar în „câmp" stăteam.
Aţi evoluat şi la Steaua, şi la Dinamo. Unde aţi cunoscut cele mai mari satisfacţii?
La Dinamo, cu siguranţă. Am câştigat trei campionate în „Ştefan cel Mare", am eliminat şi Hamburg în Cupa Campionilor...Dar cel mai important rezultat al meu a fost la echipa naţională, când am învins Italia cu 1-0, în 1983, şi ne-am calificat la Campionatul European.
Ce concurenţi pe post aveaţi atunci, la lot?
Păi, erau Silviu Lung şi Vasile Iordache. Cu ambii er
