Primul lucru care te frapează de la intrare sunt desenele negre de pe pereţii albi. După un mic hol, intri în livingul spaţios, cu rafturi simple, pline cu cărţi, CD-uri şi DVD-uri, dar şi plicuri cu ceai. Câteva fotolii şi scaune te îmbie să zăboveşti când găseşti o carte interesantă. Dintr-un alt hol, urci pe o scară de lemn în spirală, fără să poţi ignora un desen uriaş care portretizează chipul unei fete al cărei gât se continuă cu rădăcini negre. La etaj, în stânga, e biblioteca, o cameră cu rafturi negre şi cu desene care sugerează o dimensiune urbană a timpului. În faţă, e camera copiilor, cu steluţe colorate aplicate pe rafturi, o măsuţă cu jucării şi un porc roz de pluş, toate patronate de un impozant şoarece cu ochelari care citeşte cu un aer împăcat în desenul de pe perete. Ultima cameră, dormitorul, are o canapea şi un televizor, în afară de rafturile pline cu cărţi.

Omul din spatele ideii Librăriei Triptic se numeşte Răzvan Lăzăreanu şi are 24 de ani. A lucrat ca jurnalist cultural în mediul online şi ca librar. Este iniţiatorul blogului Tractorul şifonat (numele unei cârciumi din Raiul găinilor, romanul lui Dan Lungu), interfaţa online a unei biblioteci. Biblioteca era a lui Răzvan, care şi-a pus cărţile la dispoziţia celor interesaţi, în schimbul unei sume modice sau al altor cărţi. Sistemul de funcţionare era foarte simplu: pe blog era anunţat titlul unei cărţi din bibliotecă, iar cine era interesat de ea îl contacta pe Răzvan, cu care se întâlnea şi îi plătea 1 leu („chiria“ pentru două săptămâni) sau, dacă vroia să păstreze volumul respectiv, îi dădea o altă carte la schimb. Banii strânşi astfel erau folosiţi la achiziţionarea altor cărţi, care intrau „în sistem“. Tractorul şifonat a funcţionat din ianuarie 2010 până în vară, când Răzvan s-a gândit să ducă mai departe rolul de mediator între carte şi cititor şi să deschidă o librărie. @N_P