Așa, la cald, nu mi-e clar din ce tocmai a spus Emil Boc care sînt exact detaliile din înțelegerea cu FMI. Guvernul a dorit să introducă pe masa negocierilor cu FMI niște măsuri populare: creșterea salariului minim și scăderea cotei unice. Aceste două măsuri ar fi trebuit să fie un fel de tandem care să ajute și economia și statul, doar că într-un mod atît de neortodox încît cei de la FMI s-au blocat și li s-au ars circuitele.

Argumentul guvernului (expus cel mai bine de deputatul Varujan Pambuccian, în continuare executivul comunică extrem de prost) este următorul: în Româna evaziunea fiscală era foarte mare și nu o putem scădea pe termen scurt, firmele din România preferă de multe ori să plătească oamenii cu salariul minim pe cartea de muncă și să dea restul salariului la negru. Atunci, dacă vom crește salariul minim se va întîmpla așa: cei corecți care plătesc tot salariul pe cartea de muncă nu vor simți diferența, iar evazioniștii care plătesc doar salariul minim pe cartea de muncă vor fi obligați să crească suma plătită oficial. Deci, statul ia mai mulți bani din acest exercițiu aparent pur contabil. În schimb, cei corecți vor fi avantajați prin scăderea cotei unice, iar pentru ei costurile forței de muncă vor scădea de fapt.

FMI nu înțelege cum creșterea salariului minim și scăderea cotei ar putea aduce mai mulți bani la stat și să aibă și efecte bune pentru economie și pace. Cine are dreptate? Țin cu guvernul aici. Avem o economie atît de franjurată de evaziune încît astfel de scheme tind să funcționeze în România, așa cum a fost cazul și cu introducerea cotei unice în 2005: pe schema FMI statul ar fi trebuit să piardă bani, de fapt statul a încasat mai mult atunci la buget. Problema este însă că guvernul nu e foarte credibil în aceste negocieri, pentru că nu prea controlează politicile pe care le aplică. Adică, atunci cînd spui că rezolvi defic