Ori Traian Băsescu e scelerat, ori televiziunile controlate de moguli au reuşit să-i spele pe creieri pe melomanii bucureşteni, inducându-le o ură iraţională împotriva şefului statului. Horia Roman Patapievici nu-şi poate explica altfel huiduielile provocate de invocarea preşedintelui în cadrul Festivalului Enescu. E lesne de bănuit spre care dintre cele două variante înclină directorul ICR. În realitate, ambele sunt la fel de absurde. Nu pot decât să mă mir că un apologet al nuanţelor operează cu termeni atât de extremi, fracturând logica fără inhibiţii.
Nu, Traian Băsescu nu e scelerat. Nimeni nu l-a bănuit că dă în cap trecătorilor pe stradă sau că violează fetişcane prin boscheţi. Nimeni nu-l crede stăpânit de pofte irepresibile în afară de cea de putere. În general, politicienii nu sunt suspectaţi de orgii sângeroase sau de tâlhării la drumul mare. Ticăloşiile lor sunt de obicei de altă natură. Opinia publică are dreptul să sancţioneze demagogia, populismul, inconsecvenţa, dubla măsură, derapajele autoritariste, promisiunile încălcate. În afara votului, huiduielile sunt cam singura modalitate prin care omul simplu îşi poate manifesta frustrarea. Nu e vorba despre ură, ci despre dezamăgire, dezgust sau indignare.
Să păstrăm proporţiile: Traian Băsescu nu a fost atacat de terorişti sinucigaşi, a fost doar fluierat într-o sală de spectacol. Faptul nu e chiar aşa de neobişnuit cum pare să creadă Horia Roman Patapievici. La Scala din Milano, o notă falsă este adeseori sancţionată gălăgios. Or, interesul subit al preşedintelui pentru marea muzică sună fals. Miroase de la o poştă a campanie electorală. Pentru Cotroceni, Festivalul Enescu a fost doar un eveniment de bifat între un chef cu Doru Măgaru şi o paranghelie cu Bercea Mondialu'. Imixtiunea politicii într-un eveniment cultural de tradiţie a provocat mica revoltă a spectatorilor. Să-i acuzi